Având în vedere că un număr semnificativ de pacienți suferă concomitent de diabet zaharat, consider oportun să abordăm implicațiile acestei boli asupra sistemului cardiovascular, întrucât poate conduce la complicații grave dacă nu este monitorizată și tratată corespunzător.

Diabetul este o boală metabolică cronică, ce se caracterizează prin niveluri crescute de glucoză în sânge, fenomen cunoscut sub denumirea de hiperglicemie. Valorile care definesc această stare sunt o glicemie à jeun de minimum 126 mg/dl sau o hemoglobină glicată (HbA1c) egală sau mai mare de 6,5%. Este important de menționat faptul că valorile glicemiei cuprinse între 110–125 mg/dl sau o HbA1c între 5,7–6,4% indică stadiul de prediabet, o condiție ce necesită supraveghere atentă pentru a preveni progresia către diabetul de tip 2.

Din păcate, această afecțiune poate evolua o perioadă îndelungată fără simptome evidente, motiv pentru care doar aproximativ jumătate dintre persoanele afectate sunt diagnosticate, iar și mai puține beneficiază de tratament adecvat.

Bolile cardiovasculare s-au impus în ultimii ani ca fiind principala cauză de deces în rândul persoanelor diagnosticate cu diabet. Date recente arată că 80% dintre pacienții diabetici decedează din cauza complicațiilor cardiovasculare, iar între 15–20% dintre pacienții care se prezintă cu infarct miocardic au, de asemenea, diabet.

Totuși, riscul cardiovascular nu este identic pentru toți diabeticii. Din acest motiv, se face o distincție între pacienții cu risc foarte înalt – adică cei care prezintă deja afectare de organ țintă sau cel puțin doi factori de risc (precum hipertensiunea arterială, dislipidemia, fumatul) – și cei cu risc înalt, care nu întrunesc aceste criterii.

Pentru identificarea ischemiei silențioase sau a altor forme de boală cardiacă asimptomatică, la pacienții cu risc foarte crescut pot fi necesare investigații suplimentare precum testul de efort sau metode imagistice avansate. La pacienții asimptomatici cu risc moderat, aceste evaluări sunt recomandate selectiv.

Un indicator important pentru stratificarea riscului cardiovascular este albuminuria – prezența albuminei în urină –, care reflectă afectarea renală precoce.

Din cauza complicațiilor vasculare multiple și extinse, implantarea de stenturi în rândul diabeticilor poate fi dificilă, leziunile arteriale fiind adesea extinse și complicate.

În ceea ce privește tratamentul, există trei clase de medicamente fundamentale: inhibitorii enzimei de conversie, statinele (pentru controlul colesterolului) și antiagregantele plachetare, cum este aspirina. În caz de infarct miocardic acut, beta-blocantele joacă un rol esențial în protejarea cordului.

Mesajul esențial pe care dorim să-l transmit este următorul: dacă aveți diabet, nu ignorați această boală, chiar dacă, în multe cazuri, nu provoacă durere. Un control eficient al glicemiei, alături de un stil de viață activ și echilibrat, poate amâna considerabil apariția complicațiilor.

Nu în ultimul rând, doresc să atrag atenția asupra unei complicații frecvente și periculoase: piciorul diabetic. Această afecțiune se manifestă prin apariția de leziuni în talpă, în zonele de presiune, care, din cauza afectării nervoase, nu provoacă durere. Netratate, aceste răni pot conduce la infecții severe și, în cele mai grave cazuri, la amputații.

De aceea, recomandam cu tărie pacienților diabetici să își examineze zilnic tălpile și să solicite ajutor medical la primele semne de leziune. Orice problemă poate fi abordată eficient, atâta timp cât este descoperită la timp și tratată corespunzător.